Blogul Eximtur
Eximtur te invita la concurs!
Dragobetele este o sarbatoare cu origini slave, de rit vechi, celebrata in Romania pe 24 februarie. Aceasta este echivalenta cu Valentine’s Day, ziua iubirii si a cuplurilor indragostite. La noi, aceasta traditie se intinde pe mai bine de 200 de ani, iar daca vei petrece de Dragobete, se spune ca vei fi indragostit tot anul.
In trecut, fetele si flacaii din satele romanesti se intalneau in fata bisericii si plecau sa culeaga flori de primavara. Pe dealuri se aprindeau focuri, iar tinerii stateau de vorba si dansau in jurul lor. Fetele alergau spre sat, urmarite de baieti, care le sarutau in vazul tutoror, acest sarut semnificand logodna celor doi.
Se spune ca atunci cand intalnesti dragostea, trebuie sa o cinstesti, sa ii ridici un templu. Povestile de iubire sunt unice si intime, sunt frumoase, simple sau complicate, sunt amintiri pentru totdeauna.
Asa cum am facut si anul trecut, si in 2012 va invitam la concurs!
Castiga un voucher de 500 de ron!
Pentru ca pe 24 februarie sarbatorim Dragobetele, va invitam sa scrieti. Sa ne povestiti care a fost cea mai frumoasa locatie din Romania unde v-ati trait si implinit iubirea. Poate fi orasul vostru natal, locul in care v-ati petrecut vacanta, un catun din Maramures sau pe malul marii. Vrem sa aflam ce v-a impresionat in locul respectiv si cum s-a vazut acesta prin prisma povestii voastre de dragoste.
Descrierea poate fi pusa direct pe blog, ca si comentariu la acest articol, sau pe blogul tau prin utilizarea de pingback-trackback. Nu trebuie sa aiba mai mult de cateva randuri (500 caractere)!
Perioada de desfasurare a concursului este 6 februarie, ora 12 – 15 februarie, ora 0.
Premiul oferit de Eximtur este un voucher de 500 ron, care va putea fi folosit pentru achizionarea de servicii turistice in anul 2012.
Juriul concursului va alege cea mai inspirata poveste si este alcatuit dintr-un reprezentant Eximtur, Ioana Budeanu – Travel Writer – I’s Blog si Razvan Pascu -Travel Writer – Razvanpascu.ro
Daca vrei sa construiesti amintiri, sa traiesti momente unice alaturi de partenerul tau, atunci scrie. Scrie frumos si asumat, lasa inspiratia si dragoastea sa iti poarte condeiul. Povesteste-ne ce ai simtit si cum ai simtit un anumit loc din tara si noi premiem pe cine crede in frumusetea Romaniei.
Regulamentul concursului il poti consulta aici.
Pingback: Castiga un voucher de 500 lei oferit de Eximtur | Concursuri Online
La Neptun am trait un sentiment de dragoste foarte puternic pe toata perioada sejurului. Nisip, verdeata, distractie, iazuri, umbra dar si soare – locurile de vizitat au avut o unicitate aparte. Dimineata ne trezeam sa vedem rasaritul, pe un nisip curat si rece, o iviorare a tuturor simturilor. Apoi ne scaldam impreuna, in apa limpede si primitoare urmand ca la amiaza sa ne retragem in poienite umbrite ca sa scapam de dogoreala. Cand soarele apunea, ne simteam din nou copii, jucandu-ne in parcul de distractie si rasfatandu-ne cu suveniruri. La sfarsit de zi, ne retrageam pe maginea iazurilor, departe de agitatie, ascultand concertul broastelor si privind imbratisati luna plina. Un peisaj feeric ne era dezvaluit in fata ochilor si ne inspira declaratii de dragoste cu un farmec aparte. Iar uneori, ascultam muzica indienilor de la balcon, stand pe sezlong amandoi – de atunci acea muzica are o alta semnificatie pentru noi.
http://blog.eximtur.ro/eximtur-te-invita-la-concurs/
Noi ne-am cunoscut de mult….cand eram inca niste copii…si acum mai suntem, dar avem responsabilitati de oameni mari
Ne-am cunoscut la facultate si de atunci suntem impreuna, ne-am casatorit acum 1 an si un pic, dupa 8 ani de relatie si nicio zi petrecuta separat.
Printre multele destinatii pe care le-am experimentat tot impreuna, as vrea sa scriu despre Sibiu…ne intoarcem mereu cu placere acolo, ne-a impresionat de mult. Eram cu cativa colegi de facultate si noi eram certati si cineva ne-a spus, hai sa va fac o poza ca nu se stie ce va fi si o sa va para rau ca sunteti suparati acum. Avem si acum poza, si inca cateva in acelasi loc, de-a lungul anilor. A fost o intamplare, nu a fost premeditat. Si anii au trecut de cand am fost pentru prima data acolo, si revazandu-l la inceputul acestui an l-am gasit la fel…doar noi ne-am schimbat putin, fizic, pentru ca in suflet, a ramas orasul nostru despre care am povestit tuturor.
Prea putina lume mai cunoaste astazi Soveja, staiunea unde bradul coboara in tara noastra pana la cea mai joasa altitudine dar care astazi nu mai prezinta atata interes motiv pentru care nu s-a mai investit pentru a o face atractiva si in pas cu moda. Cu toate acestea noi mergem des acolo mai ales ca locuim la aproximativ 100 km de ea. Acum 4 ani de zile acolo am petrecut cel mai frumos weekend din viata mea: o cabana, trosnet de foc in soba, o sticla de vin bun si noi doi. Dar ce a fost cu totul si cu totul deosebit a fost inelul de logdna pe care l-am primit de la omul de zapada la construirea caruia am pus si eu mana. Nu m-am casatorit cu omul de zapada in final ci cu cel care l-a construit dar nu cred ca omul de zapada a fost prea suparat pentru ca de fiecare data cand sarbatorim mergem la Soveja si il invitam si pe el :), bine astazi nu-l mai fac eu ci tati si scumpa noastra fetita. Mereu va ramane in sufletul meu aceasta statiune chiar daca nu e foarte luxoasa, chiar daca e izolata de lume, de fapt chiar asta imi place faptul ca omul si interventia lui se simte prea putin si te poti bucura din plin de sentimentele tale si de momentele unice in doi atunci sau in familie acum.
Pingback: Iubeste romaneste: la Cluj Napoca | Prin Arad
Cluj Napoca , un oras de care m-am indragostit de mult dar l-am descoperit cu alti ochi anul trecut
http://www.prinarad.info/iubeste-romaneste-la-cluj-napoca
Povestea noastra a inceput la malul marii, pe plaja din Eforie Nord, privind rasaritul. Un cliseu care m-a facut sa cred ca lucrurile frumoase nu se intampla doar in filme.
De atunci, an de an, ne reintoarcem acolo. Nu e un loc necunoscut, nu e un loc exclusivist, dimpotriva, poate ca atunci cand pasesti ai mari sanse sa calci pe un pahar de bere gol sau pe mucuri de tigara. Poate ca e supraaglomerat in orele de plaja. Poate, poate, poate….
De ce e important pentru mine? Pentru ca noi am vazut acolo PRIMUL RASARIT din viata noastra. Pentru ca privirea noastra era acolo, in culorile care se amestecau la orizont, linia de unde priveam noi avea o perfectiune aparte, nu mai includea toate „scaparile” de mai sus. Pentru ca timpul de atunci s-a scurs altfel, pentru ca rasaritul la malul marii a facut ca melodia „Ain’t no sunshine when she’s gone” sa fie melodia noastra de suflet.
Pentru ca noi ne-am uitat DOAR la ce e frumos. Pentru ca indiferent unde ne-am duce, ne facem timp sa ne reintoarcem si pe plaja din Eforie Nord. Romania e frumoasa daca stii cum sa o privesti!
Mai sunt cupluri care aleg ca destinatie pentru luna de miere Baile Herculane?
S-a intamplat in luna martie 2008, alegand aceasta destinatie pentru cultura, farmec si climat.Fiind asezata pe aceiasi paralela cu Nisa si Venetia climatul este unul agreabil, cu influente mediteraneene. Statiune este de fapt intr-o vale dapostita de munti de o frumuste aparte. Este adevarat ca ii lipseste stralucirea de altatdata, dar fiecare detaliu aminteste de eleganta si rafinamentul unui baroc austriac impresionant.
Numele hotelului ales avea sa devina numele primei noastre fetite- Sara.
Sejurul petrecut al Herculane l-am trait intens ca o sarbatoare inchinata dragostei, o plutire, o fericire gasita in lucrurile marunte in care am simtit ca aerul pe care il respir este viu pentru ca fiinta iubita il respira in acelasi timp cu mine.
Am intalnit-o pe Marinela in vara lui 2005 pe cand ma aflam la mare, in statiunea Olimp. Frumoasa si bruneta pe atunci, servea la barul Intercontinental. Vrajit,i-am daruit un buchet imens de flori iar, dupa multe ore de discutii, au descoperit ca suntem facuti unul pentru celalalt.
Doua impedimente, insa: eu eram insurat, iar ea inca nu iesise oficial din casnicia cu un italian. Asta nu ne-a impiedicat insa sa ne bucuram de plaja cu nisip auriu, de marea inspumata de terasele galagioase si aglomerate de tot ce inseamna o statiune de la malul marii. Lumea ar fi zis ca-i o aventura si ne va trece, uite ca nu ne-a trecut si astazi este sotia mea. Pentru noi Olimp este inceputul si destinatia favorita de concediu pe bune ca merita, cine stie poate va gasiti si voi jumatatea 🙂
Pingback: Concurs Eximtur Castiga un voucher de 500 lei
Imi amintesc si acum cel mai romantic moment din viata mea, desi de atunci au trecut multi ani…Imi amintesc si acum amurgul zilei de vara, picurii de ploaie desi si calzi ce ne spala chipurile iar eu si el, mana in mana ne plimbam prin Poiana Narciselor…Era un loc magnific, narcise cat vezi cu ochii, lasate sa creasca libere in toata splendoarea lor…Era in preajama sarbatorii Sfintilor Constantin si Elena, cand intreaga rezervatie de aproape 400 ha prinde viata, datorita acestor flori. Nu conta ca eram uzi pana la piele, conta ca eram tineri cu stele in ochi si cu o mare de iubire in inima…Chiar daca vremea si-a cernut peste noi anii, chiar daca nu mai suntem impreuna, de atunci narcisa a ramas pentru mine floarea-iubirii, iar aceasta destinatie turistica, locul unde am simtit fiorul dulce-amar al primei iubiri.(http://blog.eximtur.ro/eximtur-te-invita-la-concurs)
😳 m-am cunoscut cu sotul meu acum 40de ani la predeal la cota 1400.eram in concediu ,singura.imi placea sa merg pe cararile muntlor ,sa privesc de sus
peisajele padurile care inconjura crestele muntilor de o frumusete deosebita.acolo sus pe munte datorita unei ploi ,lam cunoscut pe sotul meu,care ma invitat,sa ne adapostim sub crengile unui copac,am scruptat anul si ziua cand neam cunoscut sa avem amintire.acum purtam mantia grea a batraneti,dar cand avem posibilitatea mergem in acel loc unde ne-am facut vise si sperante.
Sighisoara, este orasul meu de suflet,oras superb care adaposteste o istorie de mii de ani. Datorita arhitecturii sale remarcabile, a pozitiei dominante si a ambiantei geografice, orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea „Perla Transilvaniei”. Aici se imbina trecutul cu prezentul, poti intalni printese iesite la plimbare la bratul unui cavaler dar si doi liceeni indragostiti care se plimba pe stradutele inguste.
Principalul punct de atractie turistica al Sighisoarei este cetatea medievala, cu turnuri,bastioane, biserici si case de locuit bine pastrate pâna în zilele noastre: Turnul cu Ceas este principalul punct de intrare în cetate – o imagine simbol a Sighisoarei, adapostind în prezent Muzeul de Istorie al orasului; Turnul Cositorarilor; Turnul Macelarilor; Turnul Cizmarilor; Turnul Croitorilor; Turnul Cojocarilor; Turnul Fierarilor; Turnul Frânghierilor; Turnul Tabacarilor; Biserica Manastirii, Biserica din Deal; Casa Venetiana; Casa cu Cerb; Casa de pe Stânca; Casa cu Sindrila (Eweret); Casa Vlad Dracul etc. Cetatea Sighisoara a primit de-a lungul timpului apelative ca: „Perla Transilvaniei”, „margaritar al Transilvaniei”, „Nürnberg transilvanean”. Sighisoara ni se înfatiseaza ca un veritabil oras-muzeu, oferind vizitatorului modern sansa rara de a realiza o întoarcere în timp, în atmosfera medievala de acum câteva sute de ani.
Sighisoara e un loc romantic unde poti intalni dragostea…
Lasasem ratiunea sa-mi conduca viata prea mult timp, si-am intels sa schimb. Fa ceea ce simti!!..auzeam intr-una in sufletul meu. Si…, asa am facut! Doua bilete, cu pasiune asezate in rama unui mic tablou, ce se vroia a fi un cadou pentru deschiderea unui birou…la inceputul unei noi profesii. Am privit emotia care-l stapanea, grija si stangacia celui care aveam sa-l iubesc mai tarziu, despachetand intrebandu-se ce va primi de ,,casa noua,,?! Coplesit, intelegand directia in care el nu a avut suficient curaj sa ma indrepte, prin asumarea unui refuz …s-a asezat, trantindu-se in fotoliul ce stajuia biroul oficial, parca pentru odihna, spunandu-si in soapta ,,in sfarsit a inteles!,,….alintand sticla ce conserva doua bilete la concertul Aerosmith …Bucuresti! Intr-o secunda, in propria agenda de lucru isi noteaza 3 zile in loc de una …cat ar fi trebuit. Impartaseam aceeasi pasiune pt Aerosmith…cum la fel si pentru mare …unde intr-o goana nebuna ne-am indreptat catre un nou inceput. Costinesti…simplu..cu nisip si plaja singuratica…aproape pustie…cu o mare agitata si un suflu nebun, cazati intr-o camera unde …din timp sampania era pe masa iar noi am continuat sa ne iubim, sa ne descoperim goi in palpait si vapai de lumanari parfumate….ca mai apoi sa privim rasaritul de soare impreuna, imbratisati, tematori, de ceea ce va urma si frica de a nu pierde ceea ce vibra in noi…atunci!! Pe parcurs, amandoi am descoperit cum acel moment a fost inceputul unei iubiri mature si pasionale iar cele toate care au urmat eclipsau, treptat, momentele din urma! De fiecare data ma intreb ….cum am putut sa pierd atata timp…,,rational rationand,, …si mereu imi raspund: pentru a trai acum iubirea!!
Cred că e adevarată afirmaţia prima dragoste nu se uită niciodată.Cu mine s-a intamplat asta vara trecuta in Targoviste cand am intalnit un baiat extraordinar,eu aveam 17 ani si jumatate el 25,eu romanca el american(voluntar).As zice ca prima oara cand ne-am intalnit n-a fost decat o aprindere a simturilor si dupa a aparut si dragostea ca sa zic asa.Dupa cateva intalniri cu el cand ajungeam acasa nimeni nu se mai putea intelege cu mine,eram super indragostita de el si el de mine. Inainte sa fie repartizat sa plece intr-un alt oras al Romaniei,mai exact Bistrita,ne-am intalnit si la un moment dat nu am mai putut si i-am spus: „te iubesc!” si ma asteptam sa nu inteleaga dar a inteles si mi-a raspuns:I love you too darling!si s-a intors la mine, mi-a dat drumul la mana si m-a sarutat.Si cntinuarea a fost destul de trista ..eu am inceput sa plang,el se tinea destul de tare, dar in coltul ochiului avea o lacrima.El a zis:See you next month baby,iar eu am zis:I love you!Take care of yourself!…Acum din pacate nu mai suntem impreuna,dar l-am iubit si pot sa spun ca inca mai tin la el si mai am sentimente fata de el.Ne intalnim in continuare,ne vedem de fiecare data cand el poate sa vina in Targoviste sau Bucuresti,sau eu cand am timp si pot sa-l vizitez in Bistrita.Am ramas prieteni si asta este cel mai important lucru,but I still loving you Mike(my firts love)! :*
m-am indragostit de el, o mare iubire, in Porto, Portugalia, la un curs gratuit de yoga si meditatie. Ne-am aruncat priviri inca de la inceput, dar nu era locul potrivit pentru romante. Pe la sfarsitul sedintelor, am intrat in vorba, imi pastrase un loc langa el pentru ca eu intarziasem. M-a condus pana acasa sub ubrela lui pt ca ploua si stateam la 10 minute de mers pe jos. A fost mai mult decat chimie intre noi, a fost si influenta locului magic in care ne intalneam, o gradina plina de trandafiri, cu iarba, palmieri si verdeata, cu vedere spre raul D’Ouro, un mic colt de rai.
Eram studenta Erasmus in Italia. Am mers cu prietenii la o disco pe malul marii, un loc superb. Acolo, in lumina palida a felinarelor statea el, un tanar superb, atletic, imbracat in alb. Mi-a zambit si m-a invitat la dans, dupa ce ma analizase cateva minute bune. A fost dragoste la prima vedere, asa cum visasem, la malul marii.
Bucurestiul cel cu bune si rele este locul in care l-am intalnit pe EL,aici am trait prima noastra noapte de dragoste,aici am spus DA si tot aici a venit pe lume si rodul iubirii noastre!
Toate emotiile vietii de cuplu,mai apoi de familie le-am trait in Bucuresti. 🙂
Prima noastra plimbare impreuna a fost la R.Valcea.Am mers la Manastirea Cozia.Am fost placut impresionata de locurile frumoase din acea zona.de atunci acea manastire a ramas in sufletul nostru si mereu cand mergem acolo simtim un sprijin din partea Domnului!
Noi doi am transformat studentescul Cluj-Napoca intr-un veritabil Paris in seara cand ne-am cunoscut. Nu eram imbracati elegant, ca in filmele lui Claude Lelouch, ci in blugi si bluze cu imprimeuri. Cafeaua am servit-o la un local din mall si dupa aceea am vizionat o comedie americana. In loc de turnul Eiffel si Champs Elysee am avut luminile de sarbatoare din centru (pentru ca era luna ianuarie) si in loc de discutii filosofice si profunde despre dragoste si suferinta am preferat sa povestim tot felul de maruntisuri si sa radem cu pofta de cat de asemanator de prostuti eram. Asta e adevaratul farmec al dragostei: plaseaza-ne in orice loc si il facem noi amuzant si romantic, nu viceversa.
„Te-as fi putut intalni in orice colt de lume,de Romanie,si m-as fi indragostit cu aceiasi intensitate.Am trait cuvintele:”Imi pare bine de cunostinta”in mijlocul orasului si am facut cunostinta cu iubirea intr-un loc mirific:Lacul Albastru Baia Sprie,singurul lac din lume care isi schimba culoare in functie de lumina.Am trait momente de uimire,tresarire,pasiune,dar mai ales am cladit ceea ce se numeste Noi.E un loc mirific unde uiti de tipetele vecinilor:”da-ti masina mai la dreapta”,uiti de soferul din spatele tau de la semafor care te claxoneaza ca nu pleci.E un loc singuratic,colorat,aproape si de cer si de pamant,nu cumva stapanii lumii sa se supere,iar noua ne-a deschis o noua usa.De mana,marturisim ca ne e dor de frumos,de lacul care se clatina si acum cu siguranta,de teribila lui nepasare ca niste indragostiti il priveau neincetat ore in sir,de culorile lui care se schimbau la fiecare clipire.Acum dupa un timp,ne dam seama ca iubirea noastra iubeste ceva ce ii lipseste:Lacul Albastru!
noi …ne_am cunoscut demult,intr-un mod aparte.si dupa multe zile de iubire,zile traite intens in fiecare secunda ne-am casatorit!cel mai frumos moment din viata noastra!implinirea dragostei!Luna de miere am petrecut-o in Statiunea Eforie Nord,o statiune deosebita ,plina de romantism care ne-a adus un sentiment si mai puternic de iubire!statiunea are un farmec aparte si trebuie sa stii sa il descoperi!pentru noi a fost extraordinar!un vis!
Na stiam din liceu, a plecat in armata si la intoarcere cred ca am fost atinsi de sageata lui Cupidon, au urmau intalniri de dupa amiaza obisnuite, amicale, vesele si foarte dragi noua pana cand, cu un buget redus am plecat in statiunea Slanic Moldova unde am petrecut o saptamana de vis;
dupa aceea….. ❓ , acum suntem cu parul carunt, avem un fiu major, viata este in continuare frumoasa, ne respectam ca la inceput si da , viata merita traita frumos.
timp ,de ,12 ani am petrecut cele mai frumoase clipe din viata mea alaturi de sotul meu in fiecare vara ,timp de doua saptamani in statiunea praid si sovata
un loc mirific .aau fost clipe magice ,un loc splendind unde nu ti mai trebuia nimic.de acolo mergeam in fiecare vacanta si la sighisoara si la lacul rosu un loc parca descris dint un basm,ne dadeam cu barcuta cu vasle,pe un varf de munte iar ratustele veneau sa le dam sa manance .dar totul sa risipit ,au ramas doar amintirile,mi as dori sa castig acest concurs,sa pot sa merg impreuna cu fostu meu sot din nou intr o vacanta poate vom fi din nou o familie
Pingback: Concurs – Castiga un voucher de 500 de ron! | Concursuri Online | Superbingo Metropolis | Loto 6/49
Acum vreo lună, am “furat” un week-end, adică ne-am luat liber de la lucru, ne-am închis telefoanele şi am fugit la munte. Eram doar noi doi (iubitul meu şi cu mine).
Am ales Albac, un sat din judeţul Alba. Pe Internet am găsit că e o staţiune turistică străbătută de râul Arieş, cu porţi de lemn care respectă tradiţiile moţilor, cu cascadă, peşteri şi pârtie de schi în apropiere. Când am ajuns acolo, ne-am dat seama că descrierea nu se prea potriveşte cu realitatea şi nu mă refer deloc în sensul rău! Vă spunem noi, nu e o staţiune, e un loc desprins dintr-o poveste de iarnă!
Nu sunt eu prea romantică din fire, dar munţii sunt aşa de frumoşi, fulgii erau parcă desenaţi, drumul, străbătând satul, trecea pe lângă râu (sau poate râul trecea pe lângă drum) şi în pensiunea unde am stat (unde era şi brutărie) mirosea a pâine caldă. Doar plimbarea cu sanie trasă de cai, cu pături şi blănuri cu iz rusesc, atât ne mai lipsea. Ne-am aventurat cam prea departe pe drum şi, chiar când se întuneca, a trecut pe lângă noi un om cu o căruţă trasă de un căluţ. Nu era tocmai sania la care visasem dar era frig şi aproape întuneric, aşa că am acceptat bucuroşi să ne ducă înapoi la pensiune. Omul mai luă un vecin de pe drum, iar acesta îl întrebă, referindu-se la noi: “Cine sunt străinii pe care i-ai luat? Îi ştii?” Omul răspunse liniştit “Nu, eu nu îi ştiu, dar îi ştie Dumnezeu”. Am ajuns la pensiune cu o căldură în suflet cum nu mai simţisem de multă vreme.
În mini-vacanţa noastră ne-au impresionat locurile, peisajul şi chiar şi oamenii. Vă recomandăm Albac ca o dovadă vie a faptului că nu trebuie să alegi să fugi din ţară ca să poţi vizita un loc minunat şi că povestea de dragoste e chiar mai frumoasă când îi găseşti decorul potrivit.
Am uitat dovezile! Daca vreti sa vedeti poze din povestea mea de iarna, sunt aici:
http://fatacumicra.blogspot.com/2012/01/winter-story.html
La Sibiu am calatorit pentru prima data impreuna. Eram studenti si nu ne permiteam financiar prea multe, insa ne-am dorit mult sa vizitam capitala culturala europeana din acel an. Asa ca am mers cu trenul o noapte, am vizitat toata ziua orasul, iar seara am pornit din nou la drum – inapoi acasa. Nu am simtit nici o secunda oboseala, dimpotriva, eram fericiti ca suntem impreuna intr-un loc atat de minunat. Am simtit amandoi atunci ca vrem ca toate calatoriile sa le petrecem impreuna pentru todeauna. Acum, dupa 5 ani, simtim la fel, iar pe lista calatoriilor noastre impreuna s-au adugat multe, insa cea mai importanta va incepe in mai, cand ne vom casatori. 😛
orasul care m-a facut sa plutesc de fericire este bucuresti.uni oameni il vad ca pe un oras aglomerat,obositor dar eu nu il vad asa.aici mi-am cunoscut sotul acum 2ani si pot spune ca a fost ca in filme.m-a asteptat pe peronul garii si acel moment nu o sa-l uit niciodata.apoi au fost momentele cand mergeam in herastrau si ne plimbam cu barca ore in sir,erau niste clipe speciale.si acum ne mai ducem si retraim clipele acelea.mi-ar placea sa castig concursul sa putem merge si in alta parte unde sa ne mai putem scrie cateva pagini de iubire in cartea vietii noaste.
Ne-am intalnit intamplator pe strada, incerca sa ma faca sa-i acord atentie prin orice fel. Eu nu-i dadeam nicio sansa , nu credeam in iubire, credeam ca iubirea nu e facuta pentru mine. Dupa cateva zile m-am reintalnit cu el la o cafea, tot intamplator , rl fiind prietenul iubitului prietenei mele si la insistentele lor am dat o sansa relatieiu noastrei si usor usor m-a cuprins fiorul iubirii. Suntam impreuna de 2 ani iar la vara facem nunta. Iubirea m-a schimbat intr-un mod pozitiv 😉
Pingback: BestConcurs Concurs: Castiga un voucher de 500 de ron! - BestConcurs
A fost odata ca niciodata o insula pe care traiau toate sentimentele: fericirea, tristetea, stiinta si multe altele, incluzand iubirea. Intr-o zi toate sentimentele au fost anuntate ca insula se va scufunda pe fundul oceanului. Asa ca sentimentele si-au pregatit barcile de plecare. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa pastreze paradisul insulei pana in ultimul moment. Cand insula s-a scufundat aproape toata, Iubirea a decis ca e timpul sa plece. A inceput sa caute pe cineva caruia sa ii ceara ajutor. Tocmai atunci s-a intamplat ca Bogatia trecea pe acolo intr-o barca mare. Iubirea a intrebat: Bogatie, pot veni cu tine pe barca ta? Bogatia a raspuns: Imi pare rau dar este mult aur si argint pe barca mea si nu mai este loc si pentru tine. Atunci Iubirea s-a decis sa intrebe pe Vanitate. Ea a strigat: Vanitate, te rog ajuta-ma. Nu pot sa te ajut, esti uda toata si mi-ai strica frumoasa barca.- spuse Vanitatea. Apoi Iubirea o vazu pe Tristete. Iubirea zise: Tristete, lasa-ma te rog sa merg cu tine. Tristetea a raspuns: Iubire, imi pare rau dar acum simt nevoia sa fiu singura. Apoi Iubirea a vazut pe Fericire. Iubirea a strigat tare :Fericire, ia-ma cu tine te rog. Dar Fericirea se bucura prea tare ca sa mai auda pe Iubire strigand. Atunci Iubirea a inceput sa planga. Tocmai atunci auzi o voce spunand: Vino Iubire, am sa te iau cu mine in barca. Era un batran. Iubirea s-a simtit asa de binecuvantata si s-a bucurat asa de tare incat a uitat sa intrebe pe batran numele. Cand a sosit la mal batranul si-a urmat drumul. Iubirea a realizat cat de mult ii datoreaza acestuia. Atunci a intrebat pe Stiinta si aceasta i-a raspuns: A fost Timpul – ii spuse aceasta. Dar de ce m-a ajutat Timpul cand nimeni altcineva nu m-a ajutat? – a intrebat Iubirea. Stiinta a zambit si cu adanca intelepciune si sinceritate a raspuns: Pentru ca doar Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata e Iubirea. Timpul meu …eu l-am petrecut acasa in Rasnov …aici dragostrea iubirea si fericirea au prins aripi de ingeras, ingeras de 5 anisori
Tufele grele de liliac raspandeau un parfum ametitor. Ma aflam la Mehedinti, venisem special pentru padurea de liliac, dorindu-mi sa ma pierd printre chiorchinele de flori violet. Apoi am admirat Podul lui Dumnezeu, privind stancile sculptate de vanturi si de ploi si am realizat ca si sufletele oamenilor sunt sculptate de greutatile vietii. Un spectacol fascinant se desfasura in fata ochilor mei. Dupa aceea am pornit-o pe Dunare, cu o salupa
Desi,eu si sotul meu, ne-am cunoscut cu ceva ani in urma,pasiunea pentru calatorii am impartasit-o de la inceputul relatiei nostre,fiind si unul din aspectele care ne-a apropiat.Cea mai recenta vacanta s-a incheiat la sfarsitul lunii ianuarie ..2012.Am vizitat Bucovina,taram de basm si traditie romaneasca,cu valente istorice deosebite!
Manastirea Sucevita si Putna m-au impresionat prin arhitectura simpla,asemanatoare cu aproape toate edificiile cladite de Sfantul nostru domnitor Stefan cel Mare.Peisajele rupte din basme
,oamenii intalniti,de o politete iesita din comun,timpul prielnic au facut din acest sejur un episod demn de trecut in cartea cu amintiri!
Cuvintele sunt de prisos pentru a reda cel mai bine clipele petrecute ,de aceea am exemplificat cu un mic album postat pe Facebook!
Deja imi fac planuri pentru urmatoarea vacanta care va fi tot intr-o zona cu traditie din tarisoara noastra draga:Romania! 🙂 https://www.facebook.com/#!/media/set/?set=a.377144108968551.110932.100000188946227&type=3
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.377144108968551.110932.100000188946227&type=3
Pingback: Concursuri online cu premii » Concurs – Castiga un voucher de 500 de ron!
Cred ca orice sarbatorire a reveillon–ului are o aura speciala, la fel, ca fiecare moment din viata unui om. Chiar daca nu realizam, ulterior, ne amintim cu drag si, parca, avem regrete fiindca nu am profitat din plin de acel moment «unic». Daca ar fi, insa, sa caracterizez, in cateva cuvinte, cel mai frumos reveillon, as vorbi de acela, marcand trecerea dintre anii 2009-2010.
Este vorba de unul, petrecut, in tara, la Brasov. Era o iarna geroasa si, cand am ajuns, in oras, era noapte. Ce liniste iti umple sufletul, atunci cand becurile si toate decoratiunile sunt aprinse, aproape, ca iti vine sa canti si sa alergi prin zapada, care te inconjoara. Acea liniste pe care ti-o da imensul oras, cuprins de zapada, acea ninsoare care te invaluie si acea strangere de mana, draga, ce te incalzeste,…oare, ce iti mai trebuie?
De altfel, eu, chiar, nu ii mai inteleg pe co-nationalii nostri. Oare, s-au saturat, cu adevarat, de munte, in plin sezon, si, de aceea, pleaca de Craciun/Reveillon in « tarile calde »? In aceste locuri, incarcate de exotism, ideal este sa se plece vara, in sezonul destinat, cu predilectie, plajei, apei etc. Dar, nu cand la noi este zapada abundenta pe munte, cand se poate organiza un reveillon de vis, in Maramures sau intr-o statiune montana din Carpati, care reprezinta, poate, unul dintre cele mai salbatice si mai bine pastrate secrete ale Romaniei… Carpatii romanesti iti pot taia rasuflarea, fie ca te gandesti la vanatoare, la schi sau la drumetii, fie ca vorbim de Bucegi, de Apuseni sau de Fagaras – supranumiti pe merit Alpii Transilvaniei.
De ce incercam, cu tot dinadinsul, sa schimbam lucrurile? Ce farmec are un reveillon petrecut pe o plaja din Egipt? Sau langa piramide?
In realitate, nimic nu se compara cu focul de artificii vazut de pe o partie, cu paharul de sampanie in mana si imbracat/a gros, fiindca afara este foarte, foarte frig.
Revenind la Brasov, pot spune ca am petrecut un reveillon de vis si aceasta, mai ales, datorita atentiei, pe care gazdele noastre au avut-o pentru fiecare detaliu. Camerele curate, personalul atent si instruit, dar, si discret, in acelasi timp, priceperea, atingand perfectiunea, a bucatarului, toate au concurat la acea stare de bine, pe care o asteptam, fiecare dintre noi, atunci cand ne aflam in concediu, dar, mai ales, cand participam la evenimente semnificative, precum trecerea dintre ani. M-am aflat intr-unul dintre putinele locuri din Romania, in care, serviciile se ridica la standardele si la calitatea celor practicate in strainatate….. De la personalul politicos pana la parcarea spatioasa.
Orasul Sibiu,
Doresc sa imi las impresiile aici, despre unul dintre orasele tarii noastre pe care am apucat sa le vizitez… impresiile, nu sunt ca niste carti turistice simple… sunt pur si simplu subiective. Am ajuns in capitala culturala europeana 2007 in primavara anului trecut, alaturi de sotia mea. Am vizitat in mare parte orasul, si inca de la inceput mi-a placut foarte mult. Poseda un aer foarte occidental, un aer care imi aduce aminte de orase precum Viena, sau Budapesta. Cladirile vechi, construite in stil austriac, impanzesc centrul orasului, care poseda un numar destul de marisor de zone pietonale… exista un puternic aer medieval in tot orasul, care ii da o culoare aparte… o plimbare prin Sibiu pare o calatorie printe-un alt secol, un secol al domnitelor si al cavalerilor.
In cele 3 zile cat am stat in Sibiu am vizitat: muzeul Brukenthal fiind emblematic pentru orasul Sibiu, iubitorii de pictura vor gasi in salile sale opere ale unor autori celebri; Turnul Sfatului de unde se poate vedea intreg orasul si iti ofera o panorama superba a Sibiului, Catedrala Evanghelica, Biserica Ursulinelor, Biserica Romano-Catolica, Turnul Gros, Pasajul Scarilor, Turnurile de aparare ale vechii cetati (Turnul Archebuzilor, Turnul Dulgherilor si Turnul Olarilor), Podul Mincinosilor, Turnul Pulberiei, Casa Altemberger unde se gaseste Muzeul de Istorie, Gradina Zoologica si Muzeul Satului.
Cu toate acestea, restaurantele, mancarea foarte buna, magazinele din centru arata foarte bine ingrijite, oamenii sunt foarte politicosi, daca ii opresti pe strada sa le ceri indicatii le ofera si te minunezi de tot ceea ce vezi.
Sibiul este unul dintre cele mai frumoase orase si te face sa te simti mandru ca esti roman.
O mini vacanta in Delta Dunarii cu toate escalele , aventurile si amintirile inedite a fost vacanta perfecta ce mi-a satisfacut pe deplin dorinta de a evada departe de tot ce insemna citadin, gaze de esapament, tramvaie , vecini galagiosi si strazi aglomerate cu oameni tristi, prea tristi.Am avut norocul unei minunate primiri din partea localnicilor si bucuria imensa pe care am simtit-o reintalninidu-mi vechi prieteni mi-a intiparit in minte o imagine a unui tot implinit , a deconectarii complete de la cotidianul stresant .A fost prima iesire alaturi de jumatatea mea.Am simtit ca traiesc.In toata perioada de relaj maxim alarma de la ora sase nu a sunat , imaginea sefilor nu am mai avut-o pe retina opt ore in fiecare zi , vecina de la parter nu-si mai batea cu inversunare copilasul nevinovat , suparata pe vecina de la etajul doi ce-i dadea tarcoale sotului sau, covorul pus la uscat pe terasa de la etajul patru nu ateriza intre copii stransi la taclale in fata blocului, nici eu si nici un membru al familiei mele nu am facut pana, ,nu am fost amendati ,nu ne-am certat cu soferi incrancenati in trafic , nu am spart nimic ,nu am enervat pe nimeni. Am convingerea certa ca mi-am facut cel mai frumos cadou : clipe de neuitat si o valiza plina de amintiri inedite.De ce Delta Dunarii ? Argumentele sunt la vedere ,netrucate pentru oricine viziteaza pe indelete acest tinut .Frumusetea cruda ,reala, unicitatea pe continentul nostru ,flora magnifica, fauna ,traditiile ,oamenii minunati ai locului -toate iti dau sentimentul ca civilizatia citadina impulsiva ar putea fi aerata dupa modelul acestor locuri ,unde te poti regasi si-ti poti oferi momente unice.Delta Dunarii o asociez cu dragostea.
pare aproape incredibil in vremurile pe care le traim. povestea noastra a inceput undeva acum 13 ani …in liceu. am crescut si ne-am descoperit impreuna ,am invatat sa trecem peste multe obstacole insa daca exista iubire adevarata poti invinge orice.la inceputul relatiei noastre ieseam duminica la plimbare (fiind din buzau)sa admiram VULCANII NOROIOSI ,un fenomen geologic rar intalnitfiind foarte putini la numar in europa iar marea lor majoritate se afla sub mari. sunt deosebiti datorita peisajului ciudat pe care il creeaza ….terenuri sterpe inundate de namol inconjurate de o explozie verde de natura salbatica care fac din acestia o atractie pentru orice vizitator. din pacate sunt foarte slab promovati ca obiectiv turistic,in general se prefera ca destinatie de vacanta marea,delta dunarii ,zona sibiului, manastirile din moldova,transfagarasanul …care sunt minunate insa si vulcanii merita sa fie vazuti….ei fac parte parca din alt univers ,un spatiu ascuns de lume,un impresionant peisaj selenar. si cum cuvintele sunt prea mici pentru a descrie va asteptam cu drag sa va convingeti.
Orasul de sub Tampa,orasul unde trecutul se impleteste cu prezentul.Locuri pline de istorie, miresme medievale se regasesc peste tot in jurul nostru, Turnul Alb, Turnul Negru,Strada Sforii,Bastioanele,totul.Pasim alaturi doar noi doi, pe aleeile de sub Tampa,dorindu-mi sa opresc timpul macar cateva secunde…Intr-un final, totul culmineaza cu minunata vedere a orasului, de pe platforma suspendata a Tampei,locul unde ne-am spus „Te iubesc!”
Suntem împreună din liceu, iar pe data de 1 ianuarie 2012 am împlinit 5 ani de relaţie. Povestea noastră de dragoste este unică, frumoasă, şi nemuritoare. Dragostea noastră, înfrumuseţează orice loc din ţară în care ne petrecem vacanţele.
Un loc deosebit, unde ne-am împlinit dragostea, a fost staţiunea Poiana Braşov, Hotel Aurelius, pe malul lacului Mioriţa. Aici am trăit momente de dragoste intense, şi i-am scris o dedicaţie de dragoste viitorului meu soţ, din prisma a ceea ce am simţit în acest loc minunat din România. Lacul emană o fascinaţie şi o atmosferă care stimulează perfect împlinirea visului de iubire!
,,Iubitul meu, când soarele, luna şi norii apar pe cer, lacul oglindeşte şi ,,simte” trăiri diferite pentru fiecare în parte. Aşa cum tu m-ai primit în inima ta, mă asculţi cu drag atunci când îţi încălzesc sufletul şi te dezmierd cu iubire, îmi simţi tăcerea şi întunericul sufletului atunci când sunt supărată, şi mă primeşti cu braţele deschise când îţi aduc orice fel de critici şi tunete însoţite de fulgere comportamentale atunci când situaţia scapă de sub control, dar cu toate acestea, eşti mereu lângă mine şi mă păstrezi permanent în suflet, asemenea lacului care le primeşte pe toate trei deopotrivă: soare, lună şi nori! Adâncimea lacului este asemeni iubirii noastre adevărate, care pe măsură ce înregistrează o trecere a timpului, creşte şi devine tot mai profundă! Ploile torenţiale, cresc debitul apei, acesta devenind tot mai adânc, aşa cum şi certurile dintr-o relaţie întăresc şi mai mult sentimentul de iubire, şi împăcarea devine tot mai dulce! Lacul a fost martorul tăcut al iubirii noastre şi al şoaptelor noastre de iubire rostite aici:
,,Te văd aşa cum n-am văzut pe nimeni niciodată,
Tu eşti cerescul dar divin, ce se reflectă-n apă!
Eşti îngerul venit din cer, care cu dragoste mă îneacă!
Şi vreau să ma scufund în tine,
Şi să plutesc în ale tale ape adânci,
Să simt răceala ce mă cuprinde peste noapte,
Şi bucuria unei dimineţi fierbinţi!
Şi de-ar fi să vină după mine, o sută de bărci de salvare,
Aş prefera să gust mai bine moartea,
Pentru a fi iubita, ta pe veci ,,nemuritoare”!”
P.S. Orice loc din lume privit prin ochii unui om îndrăgostit, devine PARADIS, şi cum frumuseţea peisajelor României sunt neasemuite, ele se hiperbolizează prin viziunea îndrăgostiţilor!
Ne iubim si fara sa fim intr-un loc anume insa imi aduc aminte cum eram la inceput inainte sa locuim impreuna. Mergeam in excursii si profitam de fiecare clipa petrecuta impreuna ne placea sa mergem cel mai des la Lacul Rosu. Acolo ne simteam noi cel mai bine si ne gaseam linistea.
Povestea noastra de IUBIRE a inceput in vara anului 1974,in luna iulie.Am fost invitata de prietenul meu la sarbatorea de Sf.Ilie care se tine in data de 20 iulie pe muntele Gaina.Prietenul meu era de loc din Bulzestii de Sus, un satuc in apropierea orasului Brad, la o distanta de 30 de km.Din Bulzestii de Sus, am plecat cu prietenul meu peste deal catre muntele Gaina.Traseul l-am parcurs de voie, pe carari prin padure si prin livezi, traversand mici paraie, vai mai adanci sau mai blande.Am facut din cand in cand si mici popasuri,ca sa nu ne obosim.Dupa trei ore si jumatate de mers, am ajuns pe platforma de pe muntele Gaina unde era organizata sarbatoarea.De jur imprejur erau dispuse tarabe,chioscuri cu diferite dulciuri si multa palinca de cirese.Scena era impodobita cu multe crengi de brad si cetina.In sfarsit, prietenul meu dupa ce mi-a prezentat muntele Gaina, a ales un loc unde ne-am asezat.Cand mi-am ridicat privirea, am constatat ca eram foarte sus, aproape de cer, aer foarte prospat imi invada narile si simteam ca imi intra in plamani prea mult deodata si m-a determinat sa oftez.Imi era teama sa nu ma ridice aerul in sus, sa plutesc impreuna cu cei cativa nori care se miscau imparateste pe cer.Privind la nivelul platformei, am observat ca semana intocmai cu spinarea unei gaini enorme si noi ne sitiuam undeva pe la mijlocul gainii.Multimea era stralucitoare, in haine de sarbatoare, mult alb,albastru roz,multa veselie si in departare dinspre scena se auzeau triluri de muzica ardeleneasca.In ansamblu,aveam in fata ochilor un tablou superb: o gaina uriasa cu multa lume imbracata frumos de sarbatoare in culori splendide , inconjurata de paduri de brazi inalti.Pentru prima data,prietenul meu mi-a adresat cererea in casatorie.Am ascultat cu sufletul la gura, imi tremurau mainile si genunchii si in prima faza nu am putut sa-i raspund.Cand l-am privit, era tot rosu la fata si cu un zambet stanjenitor.Si el a asteptat, nu a mai putut sa repete.Da, Puiul meu drag si scump.Ne-am ridicat si m-a cuprins in bratele lui tremurande.M-a sarutat in multime, cum n-a mai facut-o pana atunci.Am avut senzatia la un moment dat, ca suntem pe un covor fermecat si plutim pe sus.Nu am plutit pe sus, insa pe un covor fermecat am fost si acela a fost – muntele Gaina.Sunt convinsa ca odata ce ai pasit pe covorul fermecat, ai parte de multa fericire toata viata.Povestea mea este cat se poate de adevarata si doresc ca toti tinerii sa aiba parte de un covor fermecat. 🙂
Teama de necunoscut ne ține îmbrățișați, contemplând zgomotul trenului, care răsună departe, în munți, dincolo de Olt. Ajungem în Tușnad și tremurăm. Poate de frig, poate de fiorii dați de liniștea locului sau poate de emoția primei noastre ieșiri la munte. Dar mai conteaza? Ne avem unul pe celalalt si putem urca si pe Everest! Așa ca poteca abruptă, noroioasă și neumblată spre Sf. Ana devine o șosea lină pe care defilăm pentru a ne primi răsplata: un cadru mirific pentru tabloul iubirii noastre.
inca mai astept implinirea acelei iubiri ca in filme…poate nu am intalnit omul potrivit sau poate l-am intalnit dar nu mi-am dat seama…totusi am simtit ca iubesc profund in liceu, era o iubire curata, profunda poate cea mai pura iubire traita vreodata de mine. Imi placeau ochii lui negrii si privirea aceea pe sub gene, gaseam orice motiv sa ies sa il vad in pauze si simteam ca pot renunta la orice numai sa fiu in preajma lui. Imi amintesc odata ca imi era asa de dor de el incat mi-am cumparat bilet la film la cinematograf si pana sa inceapa filmul m-am plimbat pe langa geamul lui cu biletul in mana, cu gandul ca poate ma va vedea si va veni si el la film. Intr-adevar asa a si fost probabil m-a vazut de pe geam, a coborat, si-a luat bilete si a venit la film. Nu s-a implint insa iubirea aceasta, inca mai astept o asemenea iubire …este timp….nu se stie cand va veni, iubirea nu are varsta….
18 ani. Alba Iulia. Liceu. Prietenie. Petreceri. Dans. Priviri pe ascuns. Pahare. Dorință. Secrete. Dezvăluiri. Mesaje. Zbucium. Cuvinte. Melodii. Gesturi. Semne. Semnificații. Conversații. Platoul Romanilor. Întâlniri. Plimbări. Două mâini. Lună plină. Cetate. Două suflete. 7 noiembrie 2008. Relație. Primul sărut. Salivă. Emoții. Gust. Fluturi. Amețeli. Muzică. Parfum. Plajă. Libertate. Nisip. Răsărit. Prospețime. Amintiri. Plăcere. Îmbrățișări. Glume. Distracție. Mângâieri. Timiditate. Inocență. Facultate. Cluj-Napoca. Noutate. Legătură. Putere. Timp. Noapte. Cetățuie. Încredere. Călătorii. Viață. Dorință. Iubire.
Ma aflam pentru prima data pe acel taram uitat parca de timp, trafic si, mai ales, grijile zilnice. Caci aici, grijile zilnice nu-si gasesc locul. Ziua incepe dimineata, la prima raza pe care soarele o arunca asupra intinderii de apa si se incheie devreme, mai repede decat la oras, pentru ca siguranta unui adapost bine ingradit devine esentiala, daca nu vitala cand milioane de armate de insecte invadeaza toate asezarile omenesti.
-Hai cu mine in Delta!Asa a inceput totul. M-am aflat initial in cumpana, nu pentru ca n-as fi avut incredere in el sau pentru ca aveam doar o zi la dispozitite pentru a ma decide, ci pentru ca mi-era teama. De un loc necunoscut, devenit mistic atunci cand singurele lucruri stiute se gaseau intre paginile manualului de geografie.
Teama s-a dovedit insa nejustificate, caci din primele ore petrecute acolo, am inteles cat de speciala este linistea covarsitoare care domenste pretutindeni si ca, daca s-ar fi putut, as fi ramas intreaga vara.
Intreaga activitate zilnica gravita in mod obsesiv in jurul pescuitului: dimineata-achizitionarea momelii, apoi identificarea locurilor prielnice, numai de norocosi cunoscute si nu in ultmul rand, cel mai magic moment: capturarea prazii, bineinteles in limite legale si neinterzise de prohibitie. O prada mai mica sau mai mare, in functie de nada si momeala folosita, pe care o simti de fiecare data in varful tremurand al vergii sau in mulineta vibranda din palma care te ajuta sa intelegi cumva aceasta obsesie misterioasa. Te bucuri din strafundul sufletului pentru orice mica captura si privesti zambind catre partenerul tau, stiind ca si el intelege.
Traseul Bucuresti-Sinaia..Destinatia finala cota 1400! N-am sa uit nicioata primul nostru „week-end de miere” cu primul meu „TE IUBESC”! Un sarut daruit la poalele muntilor, unul la cota 1400, unul la cota 2000 + 1.85 m:) O imbratisate calda din camera hotelului cu o panorama uimitoare: noapte, cer senin, luna, zapada si Sinaia in lumini! Si un mesaj scris „я тебя люблю, Октав!” pe capota masinii 🙂 Chiar am trait aceste senzatii, la intensitatea maxima!
Mi-am cunoscut sotul la Hotel Napoca din Cluj.Eram din Arad amandoi,am participat la aceeasi conferinta amandoi;a fost dragoste la prima vedere,insa o dragoste care dureaza de 24 ani, din care a rezultat o fetita ca rod al dragostei supreme pe care ne-o purtam unul altuia.
Nu-mi dau seama cum au trecut atatia ani,pentruca am impresia ca totul s-a petrecut ieri.O dragoste adevarata nu se poate exprima doar in cele doua cuvinte care desigur ca isi au importanta lor ci se demonstreaza prin fapte,uneori chiar prin lucruri marunte.Cam asta am simtit in cei 24 ani de cand dureaza casnicia noatra
Cea mai frumoasă locaţie din România unde mi-am trăit şi împlinit iubirea la cele mai înalte cote este satul Mălâncrav, judeţul Sibiu, un sat care pare uitat de lume, puţini ştiu de el şi mai puţini au fost să îl şi vadă.
Dealurile subcarpatice ce colorează cu păduri de fag zona de nord a judeţului, cuprind între ele un sătuc unde timpul a rămas parcă în loc şi oamenii sunt de o bunătate şi au un bun simţ ce rar îmi este dat să întâlnesc în România.
La Mălâncrav, într-o ruptură de lume, printre dealuri, există conacul Apafi, un loc foarte puţin vizitat din România. Este un conac vechi din secolul XV, restaurat de curând şi oferă spaţii de cazare moderne. Locul este mirific, este linişte, telefonul nu are semnal, priveliştea îţi taie respiraţia.
Conacul se arată foarte frumos încă din afară, în partea de sus găseşti rezerva de lemne, puse deoparte de administratorii conacului, iar deasupra drumului vei vedea o livadă curată de meri, din care se face un bun suc ecologic de mere.
În faţa lui este un parc liniştit cu o fântână ce aşteaptă să fie pornită, iar aleile îţi lasă spaţiu destul pentru o plimbare romantică, acompaniată de ciripitul păsărelelor ce îşi au cuib în plopii seculari din jurul castelului.
Interesant este faptul că dormitoarele oferă un spaţiu intim foarte plăcut, mobilierul în stil vechi se încadrează perfect conacului şi atmosferei medievale de la Mălâncrav.
În cadrul conacului am găsit ceva ce cu singuranţă nu am găsit şi nu voi găsi vreodată în niciun hotel obişnuit: o bibliotecă cu sute de volume din domenii diverse, unele dintre ele foarte valoroase prin vechimea lor. Aerul din bibliotecă te îmbie la comtemplare, lumina plăcută îţi dă o stare de bine. Pentru mine acestă cameră a fost foarte binevenită şi îi găsesc un rost aparte în cadrul conacului, mai ales că spaţiul este foarte romantic.
În bucătăria unde toată mâncarea era tradiţională şi naturală, sau chiar ecologică, se poate lua o cină la lumina lumânărilor şi nederanjaţi de nimeni şi nimic în tot acest timp.
Interiorul îmbină cu măiestrie mobilier stil cu mobilier în stil britanic şi cu piese rustice. Acordurile de culoare sunt deosebit de plăcute, rezultat al unei căutări îndelungate a tonului perfect pentru pereţi şi finisaje.
Acolo este un loc rupt de lume unde doi îndrăgostiţi au parte de confortul unui hotel de lux, un conac vechi, transilvănean, care arată la fel ca în pozele de epocă şi în care se simt precum aristocraţii de pe vremuri, dacă nu chiar un pic mai bine. Mai mult, fiind un loc de care puţini ştiu, cei doi vor fi singurii locatari ai acestui castel, făcând totul şi mai romantic.
Noi am avut un întreg conac la dispoziţie pentru o noapte. Ne-a plăcut atât de mult încât am mai fi stat câteva zile. Iar de întors ne vom întoarce cu siguranţă, pentru a rememora acele momente frumoase.
Personal, lucrul care m-a impresionat cel mai tare cât timp am stat la conac a fost liniştea. O linişte de-ţi ţiuiau urechile, cum nu prea mai auzi în ziua de azi.
Frumuseţea împrejurimilor, biserica luterană de secol XIV şi sătenii, care au întotdeauna zâmbetul pe buze, fac din Mălâncrav un loc memorabil.
traim o frumoasa poveste de dragoste inceputa in urma cu 14 ani{am 29 acum} si sper sa dureze toata viata . ne am cunoscut in vacanta de vara la bunici si ne-am promis inca de pe atunci ca vom ramane impreuna pentru todeauna. desi fizic ne -am schimbat destul de mult iubirea noastra a inflorit ,a crescut din ce in ce mai mult…ne indragostim in fiecare zi…unul de celalalt. avem amintiri placute legate de vacantele la tara asa ca recomand concediul la tara. imi place sa admir livezile si pajistile cu fan mirositor…sa ascult ciripitul pasarilor….sa visez..cu siguranta am suflet de copil in trup de mama.
nice
Era primăvară, simţeam nevoia de aer proaspăt. Pe atunci neavând iubit, am convins o prietenă să mergem în Muzeul Satului pentru o plimbare relaxantă şi pentru a ne face câteva fotografii în iarba proaspăt crescută. Sigur că, atunci când n-are cine fotografia, rogi pe cineva. Acel cineva s-a nimerit a fi chiar cel care urma să-mi umple viaţa de fericire. Glumeţ cum e, a spus că ne face poze, dacă îl includem şi pe el într-una dintre ele. Avea un ziar în mână. A fost atât de ingenios, încât nu mi-am dat seama decât acasă, când am văzut pozele, ce plănuise. Pe ziar scrisese numărul său de telefon.
Totul a inceput intr-o seara calda de sfarsit de mai, cand un “dor de duca” au facut ca pasii nostri sa se indrepte spre Rezervatia Naturala Cheile Nerei-Beusnita. Gata, plecam ! in 2 ore rucsacul e facut, cateva conserve, pelerinele de ploaie, cortul si sacii de dormit! Sambata dimineata, am plecat din Timisoara cu trenul pana la Oravita, cu o escala la Berzovia, o calatorie romantica cu un tren desprins parca din secolul XIX, care ne-a leganat intr-una in cele 2-3 ore de traseu. Din Oravita, nu am mai prins autobuzul la Sasca Romana asa ca am pornit pe jos agale cu rucsacii in spate. Dupa cativa kilometrii prin soare arzator si un peisaj care incepea sa devina promitator, o masina ne-a preluat si ne-a dus pana in satul Sasca Montana. Incet incet ne apropiam de destinatia noastra, Cheile Nerei. Drumul pana la intrarea in rezervatie a fost ceva minunat, am trecut pe o punte suspendata, prin tunele de vegetatie locuite de bursuci J, prin tunele sapate in stanca, poate chiar de cei 7 pitici ai Albei ca Zapada si totul pentru a descoperi un loc extraordinar de frumos. Toata ziua a fost un tur de forta pentru a putea parcurge macar o parte din aceste locuri minunate si care si-ar pastrat farmecul tocmai pentru ca erau cumva isolate si salbatice. Forfota cascadelor Beusnitei, culoare de un turcoaz luminos a lacului Ochiul Beiului, raul Bei galagios, raul Nera marginit de stanci cu carari inguste, fluturii colorati si cantecul vesel al pasarelelor au pus bazele relatiei noastre. Din pacate duminica dupa amiaza am pornit inapoi spre casa prin ploaie, promitand ca ne vom intoarce. Si am reusit sa ne tinem promisiunea pentru ca de atunci, si au trecut 14 ani, pasii nostri an de an, la inceput de iunie, s-au indreptat din nou spre aceste locuri unde noi ne simtim (intr-un fel ciudat) ACASA. La inceput au fost pasi in doi, apoi pasi in trei iar anul trecut au fost chiar pasi in patru (cel mai mic membru al excursiei avand doar 3 luni). Si sper ca vom putea reveni mereu si mereu….
Buna,
Nu o sa uit niciodata primul concediu la mare!Prima data in viata mea cand am vazut marea a fost alaturi de sotul meu, el m-a dus sa vad marea.Si acum cand imi aduc aminte ma emotionez!Cand am ajuns in judetul Constanta eu deja miroseam marea…am crezut ca deja suntem la mare, de acolo am mai mers o bucata buna de drum!Sotul meu mi-a oferit cele mai frumoase clipe…el a fost fascinat de mine, eu de mare!M-a dus in satul de vacanta…si nu m-a mai putut scoate pana dimineata de acolo:))A fost superb1Anul acesta o ducem pe fiica noastra pentru prima data…tot la Mamaia, tot la Hotel Parc, tot cu inscrieri timpuri…inca nu ne-am saturat!Oricum cand ne pensionam ne mutam la mare asta e clar!
Nu era prima dată când mergeam la mare dar știam că de data aceasta va fi diferit. Nu eram sigură că era decizia corectă, nu eram sigură că trebuie să-l primesc pe plaja mea, nu eram sigură că sufletul meu nu va ieși fărămițat și din această poveste. Dar când poți fi sigur de ceva?
Renunțasem la prima călătorie în Europa pentru el. Cu o oră și jumătate înainte de a mă urca în avion am spus: nu mai plec, rămân cu el. Hotărâsem să mergem împreună la mare, chiar dacă era septembrie. Schimbam Berlinul pentru câteva zile la mare cu un om în care-mi pusesem speranța. Speranța unui nou început.
Marea ne-a primit cu brațele deschise. Eram noi doi… și ea. Fără gălăgie și shaorma, fără mizerie și miros de alge. O adiere plăpândă ne gâdila pleoapele și ne răcorea buzele după sărut. Pescărușii se jucau cu veselie și marea ne gâdila tălpile. Nu mai aveam nevoie de nimic. Ascultam „Vama Veche – Dragostea” și ne bucuram că existăm. Că suntem împreună. Că putem visa. Că vrem să visăm.
De atunci visăm împreună. Cu zâmbetul pe buze și așteptând în fiecare an să ne adăpostim în brațele mării. Atunci când e mai liniștită și mai puțin vizitată, atunci o iubim mai mult.
Alexandra, esti castigatoarea concursului nostru! Felicitari!
Mulțumesc frumos! 🙂 Ce surpriză plăcută! 🙂
Sibiul, arhicunoscut datorită statutului de capitală culturală europeană din 2007, are aerul unui oraş misterios, romantic cu străzi înguste şi întortocheate, scări de piatră tocite de cizmele meşteşugarilor de odinioară sau de pantofii turiştilor de azi.
Două asemenea locuri de intrare în lumea burgului medieval, sunt străduţa care coboară pe lângă Piaţa Mică spre Piaţa Huet, din spatele Turnului Sfatului, aici la capătul ei, se află cel mai vechi pod de fontă din ţara noastră (1859) numit Podul Minciunilor sau al Mincinoşilor şi turnul Bisericii Evanghelice.
o minunata vacanta in Egipt…plaja superba…amenajarile de spatii verzi….desertul strabatut cu ATV-urile…petrecerile organizate de cei de la hotel…piscina ….cultura lor…toate au contribuit la cea mai minunata vacanta …o vacanta romantica si plina de DRAGOSTE
Aveam 18 si nu mai vazusem marea de la 5 ani. El avea 19 ani si avea marea in suflet. Eu am plecat cu gasca de fete la Costinesti, ca o recompensa pentru bacul luat si o promisiune pentru facultate. El era deja student si a plecat ca in fiecare an cu gasca de baieti trazniti la mare. In tren, printre oameni inghesuiti, bagaje, cantece si fum de tigara privirile noastre s-au intalnit si pentru o clipa timpul a ramas pe loc. Si, pentru ca nimic nu e intamplator, marea ne-a adus impreuna si sufletele noastre au tresarit ca si cum s-ar fi cautat dintotdeauna. Si dragostea noastra s-a nascut frumoasa si inspumata precum marea, leganata de valuri murmurand povesti cu sirene, mangaiata de briza fina ca un voal de matase, incalzita de nisipul fin si fierbinte, imbatata de rasaritul soarelui. Si-n noptile cand intindeam mana s-atigem bolta plina de stele, dragostea noastra parea o farama de eternitate si mister. Au trecut 17 ani de atunci, dragostea noastra a crescut, e uriasa, si ca in fiecare an marea ne cheama la ea sa-i marturisim povestea noastra
sa fii liber ca pasarile cerului,ca fluturii,ca florile in bataia razei de soare…am trait si noi o poveste de dragoste intr-un mic catun din romania…ne-am sarutat intr-o ploaie de stele si intr-un concert de greieri…”actiunea” s-a petrecut vara trecuta in judetul valcea…am stat seara pe iarba,acoperiti de o patura de stele iar ingerii prefigurati in greieri ne-au concertat in voie pana la 3 dimineata…ne-am simtit liberi cu adevarat cand numai noi si inimile noastre se auzeau batand in licarul de dragoste dintre buzele noastre prefigurandu-se intr-un sarut patimas,iar luna era singurul martor al iubirii noastre,invaluindu-ne intr-o lumina pura,lina si inaltatoare…am simtit cu adevarat ca luna si iubirea se contopesc intr-un vis aruncandu-ne pe tainuitele si nebanuitele cai ale Raiului…ne-am inaltat in iubire,am ascultat framatul buzelor noastre invaluindu-se intr-un sarut patimas,inaltator,mirific…