SAFARI IN TANZANIA – PARTEA II

de Dr. Lili Morar, client EXIMTUR

Ne salutam toti cu Jambo! E o dimineata umeda, usor cetoasa, dar plecam in aventura: rezervatia naturala Tarangire. Drumul nu serpuieste, se asterne calm si lin in fata noastra. In copacii de pe margine atarna greu o multitudine de butoiase cu rol de stupi. Nu vreau sa stiu ce dimensiuni au albinele africane.

Tarangire

Intram in rezervatie impreuna cu o ploaie usor antideluviana. Nu vedem nimic. Cand zarim primii elefanti, in masina se produce haosul… Agitatie, aparate foto, binocluri… Europeni  disperati! Apoi apar, rand pe rand, gazele, girafe, zebre, pasari de tot felul… Si se opreste ploaia! Lumina soarelui african invadeaza o natura luxurianta, cruda, conservata in salbaticie. Suntem doar observatori in trecere, nu avem voie sa interactionam cu natura, nici macar cu firimituri pentru pasari. Sunt absolut capabile sa-si gasasca hrana singure!

tanzania 2013 051 2

Masculii maturi de elefant se plimba lenes printre copacii de acacia cu care se hranesc, oprindu-se la cate unul pe care-l prefera si care dispare de sub ochii nostri cu o viteza ametitoare. Uimirea se transforma in uluire si veneratie cand vedem un exemplar superb luptandu-se cu o ramura groasa de baobab, trompa incolacita rupand-o in final de parca era o surcea. Trosnetul care ajunge la noi ne infioara. Pastram o liniste manastireasca. Suntem la cativa zeci de metri distanta si suntem instruiti sa nu facem galagie, pentru ca ii deranjam. Jur ca e ultimul lucru pe care mi-l doresc.

tanzania 2013 175

Intram si mai adanc in inima rezervatiei care devine din ce in ce mai animata pe masura ce trec orele. Girafe suple trec elegant si gratios prin fata masinii in ritmul lor lent, evident fara sa ne bage in seama. Cele indragostite isi incolacesc gaturile in dansul erotic inteles doar de ele. Sunt si familii cu puiut fragil, atat de delicat incat ai senzatia unui portelan.

tanzania 2013 118

Dar cel mai mult m-au impresionat turmele de elefanti. Mame cu pui conduse de o femela autoritara, respectata si ascultata, de obicei cea mai batrana. Ele traiesc impreuna, avand grija de  multitudinea de pui de varste diferite, intr-o armonie demna de invidiat.

Revenim in lumea noastra doar cand iesim pe portile rezervatiei. Cand a trecut ziua? Ne-am umplut sufletul de frumos, de ploaie calda, de soare, de natura salbatica si ancestrala. Imi dau seama ca e tarziu doar dupa senzatia de foame care ma incearca!
Prima zi a fost. Maine urmeaza altceva si apoi altceva timp de sapte zile. Superb!

Plecam spre Serengeti

Vastul platou in care multitudinea de animale in migratie nu mai tine cont de granitele dintre tari. Drumul trece prin rezervatia naturala Ngorongoro. Vedem imensul vulcan prabusit care a dat nastere unui microclimat aparte intr-un crater urias. Ni se permite doar sa-l admiram de sus pentru ca e program de vizita la intoarcere. Apoi goana! Drumul rosu urca si coboara, serpuieste, se intinde, dupa bunul plac al naturii . Dupa ce trecem de paduri impenetrabile si umede ajungem la pasuni dominate doar de arbusti acacia si sate de masai.

Vedem doi copii de masai stingheri pe marginea drumului, fiecare avand o mica sulita in mana, departe de asezari. Sunt doar niste copii, dar ni se spune ca au fost trimisi de acasa ca sa-si dovedeasca barbatia. Trebuie sa vaneze conform traditiei ca sa devina barbati. Ma simt ca un extraterestru intrand in lumea lor, in jeepurile noastre confortabile. Simt o usoara confuzie cand vizitam organizat satul de masai. Se pastreaza traditii, evident, dar e si multa regie turistica.

tanzania 2013 305

Suntem asteptati. Dansuri traditionale de barbati inainte de a intra in asezare. Dansuri traditionale de femei dupa ce am intrat in asezare. Am fost poftiti sa dansam si noi.
Vizitam scoala, rustica, unde copiii ne prezinta ce au invatat in engleza.

tanzania 2013 305

Grupuri de cate doi suntem invitati sa intram in casele lor impreuna cu gazda.

Colibele traditionale  sunt facute din lut negru si sunt atat de scunde, incat abia intram aplecati. Dupa soarele de afara, in interior suntem orbi ca niste cartite. Ne asezam pe bajbaite si ascultam usor timorati gazda. Gazda noastra e un pustan de 16 ani care ne susura in engleza un text stereotip.

Lipsa geamurilor o simtim si mai acut, pentru ca in curand ne lacrimeaza ochii. Cauza e focul micut din mijlocul incaperii asupra caruia vegheaza o batranica fantomatica. Nu i se distinge chipul, ci doar o mana cu care amesteca in oala de pe foc. Presupun ca e vestitul ceai amestecat cu lapte de capra. Ni se termina vizita inainte sa ne serveasca. Ar fi fost o ofensa majora daca nu l-am fi baut! Iesim in soarele orbitor si parca e mai vesela ziua. Urmeaza shoppingul de arta africana  si apoi iarasi in masini, din nou la drum.

Continuarea experientei de calatorie in articolele urmatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *