Gyula: relaxare spontana – partea I

Localitatea Gyula, din Ungaria, este un loc ideal pentru un city break si, negresit, pentru reincarcarea bateriilor.

Pe Camelia Giurgiu am cunoscut-o pe pagina nostra de facebook si am rugat-o sa ne scrie un articol despre experienta ei in Tunisia, tara de care parea ca s-a indragostit (lucru dovedit, dealtfel, odata ce am citit articolul scris de ea).

Pentru ca am fost extrem de incantati de colaborare, si deoarece si Camelia este, la fel ca noi, o impatimita a calatoriilor, azi iti prezentam partea I a unui nou articol scris de ea, despre un city break la Gyula, in Ungaria, cu imagini de la fata locului.

Evadarea

Stii sentimentul acela care te incearca pe la sfarsitul lui iulie asa, cand majoritatea colegilor sunt in vacanta sau planuiesc una in urmatoarele saptamani? Cand abia te tarai printre dosare si proiecte iar acumulatorii-ti tiuie “Recharge! Recharge!”?

Mna, si era o zi de joi. Weekend-ul aproape. Planuri? O lista cu filme de vazut (cam patetic in toiul verii), vreo doua carti imprumutate care asteptau cuminti pe masa… si-un dor nebun de luat rucsacul in spate si haladuit pe dealuri, prin paduri, prin iarba… Dar norii gri ce acopereau cerul ma avertizau rautaciosi:“Ne, ne, ne!”.

Navigam in doru lelii pe net cand imi cad ochii pe un articol gen “am fost acolo”. Si citesc, si citesc… Si au si… Si este atat de… Si … google-maps: si este aproape! Solicit o oferta de cazare (ca doar nu-mi cer bani pentru asta!) in engleza, limba lor nu o cunosc si, woow, primesc raspuns: in romaneste! Politicos, cu o multime de detalii, cu un bonus, cu un discount…

Google it! Google it! Cum ajung acolo? Aha! Ce e de vazut? Da?! Bun! Ce e de facut? Seeeriiiooos?! Raspund ofertei: ajung maine seara in Ungaria, in Gyula…

Orasul florilor

In Gyula erau o multime de flori in rondouri de-a lungul trotuarelor, amplasate pe niste suporturi inalte, alcatuind superbe elemente de decor stradal.

Ehhh, dar frenezia evadarii o stiti? Aceea care te transforma intr-un vartej de senzatii si emotii si… iata-ma cobarand din tren, intr-un oras strain, cu o harta printata de pe Google in mana, cu sufletul in dinti si dorinta nebuna de a descoperi locuri noi.

O ploaie calduta de vara m-a intampinat in Gyula. Strazi lungi, strajuite de pomi. Cladiri vechi, blocuri noi, casute cochete si… flori! O multime de flori in rondouri de-a lungul trotuarelor. Ba mai mult, amplasate pe niste suporturi inalte, alcatuind superbe elemente de decor stradal. O multime de culori, forme si modele realizate din flori. Din loc in loc erau postate placute cu denumirea florilor, inclusiv in latina si locul de origine (si la baza copacilor am vazut aceleasi placute cu informatii: foarte util si dragut!).

Cazare cu zambete si saluturi

Un ochi pe harta, altul de-a lungul strazii. Iata si cetatea-reper. Un lac. In dreapta intrarea la baile termale, in fata: hotelul.

Hotelul ales? Este amplasat in gradina Cetatii din Gyula. Mai intai am zarit aripa Munkacsy (3*) a hotelului si nu m-a impresionat prea tare. Apoi am ajuns la intrare: parcare privata, aripa Durer (4*), intrare moderna, plante ornamentale, tablouri frumoase, un pian cu coada… Formalitatile de cazare s-au intocmit repede, in baza rezervarii de cu o zi inainte.

Apoi am ajuns la intrare: parcare privata, aripa Durer (4*), intrare moderna, plante ornamentale, tablouri frumoase, un pian cu coada...

Personalul politicos, zambitor si amabil. Primul soc l-am avut in lift: toata lumea care intra imi adresa saluturi politicoase si zambarete (eram convinsa ca ma confundau cu cineva. Abia zilele urmatoare am realizat ca, de fapt, este doar politete si buna-crestere si ca nu seaman cu nici un star de pe la ei.)

Dupa o cina grozava (bufet suedez, mancare variata, foarte aspectuoasa si foarte, foarte gustoasa), am luat oraselul la pas.

Camera primitoare, draguta, cu dotarile specificate in oferta, singurul meu regret a fost ca nu aveam vedere spre lac si cetate. Pana la urma s-a dovedit ca nu a fost un neajuns, ci o invitatie de a le admira live si nu de la geamul hotelului. Dupa o cina grozava (bufet suedez, mancare variata, foarte aspectuoasa si foarte, foarte gustoasa), am luat oraselul la pas. Inca ploua. Starea de spirit? Un soi de Gene Kelly dansand cu umbrela (Singin’ in the Rain). S-apoi:“Let it rain”!

Articol de Camelia Giurgiu

Partea a II-a a articolului o poti citi aici.

(partea a treia a articolului va fi publicata weekendul urmator pe blogul nostru)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *