Călător în China clasică: Beijing, Partea I

IMG_3161

de Dr. Lili Morar, client EXIMTUR

Dacă ați văzut vreodată filmul „Dacă e marți, e Belgia! „, atunci veți înțelege pe deplin ce am să vă povestesc despre cum e să vizitezi China în opt zile. De fapt, sunt incluse trei orașe mari: Beijing, Xi’An și Shanghai.

Maratonul a început într-o frumoasă după-amiază din luna mai, când un grup mărișor de călători dornici de aventură s-a adunat în jurul simpaticei noastre ghide, ca puișorii lângă cloșcă. Primim pașapoartele, informațiile de bază, apoi check-in pentru zborul Cluj-Munchen. Tranzitul la Munchen se face în goană, pentru că sunt doar 40 de minute între curse. Ambele zboruri sunt cu Lufthansa. În Airbus-ul A 340-600 care ne duce la Beijing, totul e impecabil. Curat și confortabil, însoțitoare de bord plăcute și eficiente, tablete de televizor ce funcționează perfect cu filme, muzică și jocuri, pătură și pernă pentru dormit. Primim chiar și șervet umed cald pentru igienizare înainte de servirea mesei.

IMG_1717

Beijing

Aeroportul din Beijing e frumos și modern. Ne adunăm cuminți în jurul ghidei cu stegulețul României și ne așezăm la controlul pașapoartelor. Grupul nostru dezorganizat și ciripitor nu este pe placul autorităților locale, așa că intervine un om de ordine în uniformă  și suntem aliniați doi câte doi, pe rând, ca la școala noastră de tristă amintire. Amuțim puțin, impresionați de rigiditatea sistemului de care toți am uitat, dar după ce trecem cu bine de formalitățile vamale, ne relaxăm, pentru că suntem în vacanță!

IMG_1741

Suntem așteptați de ghida locală, Stephanie. E o persoană caldă, ușor fragilă și dornică să-și reprezinte țara cât mai bine cu putință. E ora 11.30 locală și ne îmbarcăm în autocar. Diferența de fus orar mă aruncă la ora biologică de 3.30 din cauza drumului molcom și a căldurii. Cred că am ațipit, pentru că mă trezesc la prima oprire de pauză. Pauza de masă! E un restaurant unde suntem singurii clienți. Mesele sunt organizate pentru opt persoane la o masă, cu opt feluri de mâncare așezate pe tipicul suport rotativ, orezul aferent și o băutură inclusă, la alegere, apă, suc sau bere. Doar un pahar. Apoi contra cost.

 

Abia așteptam să ajung la hotel, să fac un duș, să-mi schimb hainele de călătorie și să mă simt în stare să acumulez informațiile. Nici vorbă!

De la restaurant, direct la Templul Cerului!  O zi cu soare splendid, minim 30 de grade. O șapcă albă și ochelari contra UV, dotarea minimă din rucsac, îmi fac viața mai ușoară, deși picioarele sunt de gumă. Ascult explicațiile.

Templul Cerului a fost construit în anii 1400 de dinastia Ming pentru ca împărații, fiii cerului, să aibă un locaș unde să se roage și să aducă sacrificii pentru recolte bogate și bunăstarea poporului. Arhitectura se bazează pe forme circulare, pentru că simbolizează cerul. Pătratul simbolizează pământul. Acoperișurile de olane ceramice albastre și galbene sunt, la fel, simbolul cerului și al bogăției. Cele două săli de rugăciune sunt așezate pe platforme circulare din marmură albă. Se ajunge la ele urcând trei serii de trepte, câte nouă odată. Cifra 9 și multiplul ei este atribuită doar împăratului. Ulterior am aflat că cifra 7 era atribuită preoților, cifra 5 , învățătorilor, iar 3, pentru oamenii de rând. Un alt simbol imperial este lemnul de nanmu, cel mai scump lemn din lume , folosit pentru construcțiile templelor împărătești.

IMG_3137

În urmă cu câteva sute de ani, cineva venea aici  să se roage. Cu escortă, dar în liniște. Dacă au avut vreun efect rugăciunile și sacrificiile, asta nu mai spune nimeni.  Acum e un haos turistic, profitabil pe deplin.

IMG_3161

Nu știu cum trece timpul, dar e ora de plecare. Spre cina de la 18.30. Aici totul e calculat și programat din timp. Chiar și spectacolul de după cină! Inclus în preț și obligatoriu. Oricum, nu știam unde e hotelul…

IMG_3226

Sala se numește Red Theatre. Spectacolul se numește The Legend of Kung fu și este despre inițierea copiilor să devină luptători shaolin. E frumos și reușesc să nu adorm.

Ajungem, în sfârșit, la Hotel Presidential Beijing. Uriaș! În față e un bulevard, în spate – o clinică de cardiologie. Holul de la recepție se înalță pe nenumărate etaje. Un lift de sticlă glisează ușor cărând turiști nerăbdători. Pe lângă alte șase normale disponibile. Suntem cazați la etajul 7, dar ajungem într-o clipă! Camera e micuță, dar are tot ce trebuie. După un duș fierbinte, mă cufund într-un pat moale. Somn instantaneu. Mâine e o nouă zi.

Continuarea experientei de calatorie in articolele urmatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *