Calator in China Clasica: Beijing, partea VIII

door-1214883_1920

de Dr. Lili Morar, client EXIMTUR
Dupa un pranz tipic intr-o locatie subreda ce seamana cu o cantina, suntem condusi la statia de trenuri din Beijing. Aici ne despartim de Stephanie. Ea ramane sa preia alt grup, iar noi plecam spre Xi’An. Cu trenul de mare viteza. Cei 1200 de km se vor parcurge in patru ore si ceva, pentru ca vom merge cu 300 de km pe ora si vom avea o singura oprire. Cu trenurile normale, distanta e parcursa in 12 ore.

img_garaaaa
Sala de asteptare e aglomerata. Avem de asteptat o ora pana la imbarcare. Cele cateva standuri de suvenire sunt prea mici ca sa ne umplem timpul.
Asezata pe propria valiza, incerc sa nu ma gandesc la caldura sufocanta din lipsa ventilatiei corespunzatoare si tot consult panoul de afisaj. Din doua in doua minute.
Anuntarea plecarilor se face brutal, strigandu-se pitigaiat prin toate megafoanele. Probabil e eficient pentru cei adormiti, dar noua ne dau palpitatii.

IMG_4669
Cu o precizie japoneza, desi suntem in China, suntem chemati la imbarcare. Trecem prin porti de verificare, fiecare cu actul de identitate si biletul pe care e scris numele.
Trenul e modern, alb, compact. Seamana mai mult cu un metrou decat cu un TGV frantuzesc. Nu exista compartimente, iar locurile pentru bagaje sunt insuficiente pentru toti. Le depozitam la gramada pe hol, dar apar conductorii nemultumiti. Mai trec ceva minute pana apare un sef vorbitor de engleza care ne explica frumos ca bagajele trebuie depozitate in siguranta din cauza vitezei trenului. Nu e problema noastra, așa ca tot ei gasesc solutia. Se dezafecteaza o toaleta in care se ingramadesc valizele si trenul poate, in sfarsit, pleca.

IMG_4677
Cufundata in scaunul comod urmaresc defilarea periferiilor Beijingului si imi iau ramas bun de la acest oras incredibil, nestiind daca voi mai avea ocazia sa il vizitez.
Viteza trenului creste constant pana se stabilizeaza la 299, conform panoului indicator. Si nu se simte. Am inteles din explicatii ca au importat tehnologia, dar realizarea le aparține.
Incercand sa nu adorm in leganatul molcom, am reusit sa admir campurile verzi lucrate impecabil, marginite in departare de munti, padurici taiate de ape si asezari nou construite.
Orasul fantoma este una din realizarile comuniste destinate esecului. Construit in forta pentru o industrie care nu s-a mai materializat, acum apare cenusiu si fara viata, cu macarale abandonate langa blocurile neterminate.
In rest, nimic spectaculos. Doar ca strabat China cu 300 de km pe ora!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *