Calator in China clasica: Beijing, partea V

confucius-1124611_1920

de Dr. Lili Morar, client EXIMTUR

Multi din grup sunt deja obositi, dar se entuziasmeaza cand afla ca urmatorul obiectiv  e pranzul organizat in casele traditionale din Hutong.

Hutong, de fapt, e denumirea generica a cartierelor vechi, cu stradute inguste si case in care locuiau mestesugarii. In Beijingul actual, Hutongul central a ramas ca o enclava de mici dimensiuni, pentru ca a fost demolat in mare parte, sa faca loc bulevardelor si constructiilor moderne.

Pentru a vizita cat mai mult, dar si pentru placerea turistica, ni s-a organizat o plimbare cu ricsele. Alcatuite din biciclete vechi la care s-a atasat o trasurica de doua locuri acoperita cu un baldachin rosu, sunt uimita ca au chiar si numere de inmatriculare. Conducatorii lor sunt echipati egal cu pantaloni negri si camasa alba si poarta la gat legitimatii. Vad o usurare vizibila pe fata celui pe care l-am ales. Oare din cauza ca sunt subponderala?
IMG_4225

Plimbarea ne poarta la inceput pe stradute inguste, dar vesele si animate. Cladirile scunde, cenusii, dezvaluie modul de viata prin hainele intinse la uscat, multitudinea de biciclete, carucioare, cutii si moloz depozitate la gramada pe strada. Unele gazduiesc magazine cu de toate, altele,  mini restaurante.

La cel numit HU TONG PIZZA, zaresc un baiat cu tricou alb, jeansi si sort albastru, concentrat pe un telefon mobil. Probabil nu sunt clienti. Ma intreb cum poate fi o pizza chinezeasca! Nu e destinatia noastra, asa ca zburam mai departe cu forta pedalata de un singur om. Intram in agitatie urbana intr-un loc frumos amenajat in jurul unui lac. E plin de restaurante si terase in cladirile bogat ornamentate, iar forfota e de nedescris. Masini, ricse, biciclete, pietoni, toti au un scop de atins la acea ora. Nu am pe cine sa intreb unde suntem exact, asa ca doar ma minunez de dexteritatea celui care conduce ricsa evitand impacturi la mustata și acumulez imaginile care imi vor ramane in amintire.

IMG_4260

Lasam ricsele intr-un alt loc destinat parcarii lor si suntem sfatuiti sa retinem de care apartinem, pentru a fi mai usor la intoarcere. Restul drumului pana la destinatie il parcurgem pe jos.
Zona pe care o traversam e ca un cartier rezidential. Strada asfaltata impecabil e marginita de salcii inalte, probabil seculare. Rezidentele somptuoase, cu gradini delimitate de garduri sunt curate, ingrijite si denota un nivel de trai ridicat. Printr-o poarta larg deschisa vad o pereche de lei de piatra, cu fundita rosie la gat, pazind o locatie care te invita pe un covor rosu la descifrarea tainelor interioare. E un restaurant, dar nu e destinatia noastra.

Nu dupa mult timp, cotim din strada principala pe o alee cu catei comunitari si vanzatori ambulanti de evantaie, semn ca e locul unde sunt adusi turistii. Intram intr-o curte a unei casute modeste, a carei unica incapere e transformata in loc de luat masa pentru noi. Trei mese mari ocupa tot spatiul disponibil, dar se vede ca invadam un camin privat. Adunate pe langa pereti sunt inghesuite mobile, decoratiuni, jucarii. Pe pereti sunt agatate gravuri si tablouri ieftine, dar si o instalatie de aer conditionat. Mancarea e simpla, dar foarte buna, fiecare fel e adus fierbinte, semn ca e proaspat preparat.

IMG_4312

Imi bag nasul in bucatarie, cautand o toaleta. Bucatarioara e minuscula, separata de holul de intrare doar cu o perdea colorata. Nu ințeleg cum au reusit performanta de a ne satura pe toti.Ne intoarcem greoi si lenesi spre ricsele care ne așteapta cuminti. Zambetele protocolare sunt amestecate cu cele sincere ale noastre. Drumul de intoarcere e parcurs rapid, pe cel mai scurt traseu, dar constat ca agitatia orelor de pranz se potolise. Pentru noi programul continua. Cu Templul Confucius.

IMG_4481

Confucianismul este o religie cu adanci radacini din evul mediu bazata pe ideea venerarii cerului ca realitate suprema, a educatiei si a vietii de familie. Confucius a pus bazele ideologice, dar acceptarea si raspandirea sunt datorate discipolilor.

Templul din Beijing este al doilea ca marime din China, primul  aflandu-se la Qufu, provincia Shandong, locul de origine al acestuia.

IMG_4410

Guo Zi Jian sau Colegiul Imperial a fost cea mai inalta institutie de educatie pe parcursul a trei dinastii: Yuan, Ming si Qing. Fondat in 1287, pe o suprafata de 28000 de metri patrati, cu trei curti interioare linistite la umbra copacilor, templul ofera vizitatorilor aceeași arhitectura clasic chinezeasca, cu porti, sali de meditatie si pavilioane. Inedit si interesant mi s-a parut locul unde studiau discipolii. Salile de predare sunt legate prin coridoare ce adapostesc locurile de odihna. Adica niste nise spartane unde cu greu iti poti imagina ca incape o persoana, reci si intunecate, aliniate perfect. Odihna sau meditatie? Poate e acelasi lucru.

IMG_4486

Una peste alta, acest loc nu m-a inspirat pozitiv. Simteam o tristete transcedand peste secole, o tristete ale unor rigori impuse, o tristete a educatiei spartane fara drept de indoiala, toate adunate din soptirea zidurilor.

 
Continuarea experientei de calatorie in articolele urmatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *